Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”, institutie prestigioasa cu o vechime de 80 de ani, este unul din primele muzee în aer liber din Europa. El este rodul unor cercetari intense si sustinute, teoretice si de teren, ca si a unor experimente muzeografice, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, intemeietor al Scolii Sociologice din Bucuresti. Poseda un bogat patrimoniu, cu un efectiv de peste 400 de constructii, organizate peste 100 de gospodarii si alte ansambluri, precum si cu peste 50,000 de obiecte de patrimoniu. Un modul important al activitatii este cercetarea complexa si punerea in aplicare a metodelor noi, neinvazive de conservare-restaurare asupra patrimoniului, muzeul posedand un colectiv puternic specializat si dotari pe masura.

Biserica Doamnei, situata la intersectia Caii Victoria cu bulevardul Elisabeta, numita astfel deoarece a fost inaltata de doamna Maria, sotia lui Serban Cantacuzino (1678 - 1688), reprezinta un important monument de arhitectura deoarece ilustreaza caracteristicile etapei de trecere de la stilul folosit in epoca domnitorului Matei Basarab (1632 - 1654) la acea stralucita perioada de inflorire a arhitecturii si a artelor decorative din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu (1688 - 1714). Ctitoria doamnei Maria Cantacuzino - terminata in anul 1683 - este o constructie cu plan dreptunghiular in care se patrunde printr-un pridvor prevazut cu opt coloane subtiri din piatra si acoperit cu doua calote sferice. Usa de la intrare, cu un arc in acolada la partea superioara, este bogat ornamentata cu sculpturi prevestind abundenta elementelor decorative ce aveau sa caracterizeze epoca brancoveneasca. Ferestrele, in schimb, au ramele inzestrate cu o decoratie mai simpla, formata din baghete intretaiate, asa cum se poate vedea la ctitoriile moldovenesti ale epocii. Fatadele bisericii sunt impartite in doua registre de un brau masiv, incadrat de doua randuri de caramizi dispuse in dinti de ferastrau. In interior, edificiul pastreaza pictura murala realizata in secolul al XVII-lea de zugravii Constantinos si Ioan. De remarcat, de asemenea, faptul ca pronaosul este despartit de naos prin trei arcade sustinute de coloane robuste din piatra impodobite cu sculpturi.

Manastirea Vacaresti Piatra de temelie a ansamblului monastic de la Vacaresti este asezata de Nicolae Mavrocordat care, intre 1716 - 1724, construieste biserica, staretia, casa domneasca si primul zid de incinta cu turn de intrare, trapeza, cuhnii si chilii. In anul 1721 manastirea este inzestrata cu obiecte de cult si inchinata Sfantului Mormant de la Ierusalim. In 1923 se deschid si vor functiona in cadrul manastirii o scoala greceasca si o tipografie. Tot aici exista si biblioteca domnitorului, considerata cea mai mare si mai completa din Europa acelei epoci. Pe durata domniei lui Constantin Mavrocordat este ridicat paraclisul, pe latura dinspre rasarit, precum si cea de-a doua incinta cu un turn de intrare. Complexul Vacaresti este cel mai mare ansamblu monastic romanesc (extins pe o suprafata de 18000 mp) considerat “cea mai importanta realizare a arhitecturii romanesti din secolul al XVIII-lea”. Biserica este construita dupa un plan treflat, cu patru turle, avand 42 m lungime si 17 m latime. Suprafata pictata in tehnica a fresco ocupa peste 2000mp, si alaturi de coloanele si ancadramentele din piatra sculptata, bogat ornamentate, era un adevarat muzeu de arta medievala romaneasca. In anul 1848 manastirea devine penitenciar, pastrand si functia de manastire pana in anul 1863 cand locasul de cult este dezafectat. Desi intre anii 1974-1977 demareaza un proiect amplu de restaurare, in 1984 este luata decizia surprinzatoare de demolare a monumentului; pana la inceputul anului 1986 manastirea a fost demolata in intregime. Doar o mica parte din pictura murala (aproximativ 120mp) a fost salvata de la distrugere, prin operatiunile de extragere.